WikiPortallus: U Cluj.html

Universitatea Cluj (cunoscut mai ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj-Napoca, România. „U” Cluj a făcut parte din CS Universitatea Cluj, club înfiinţat în anul 1919. În 1994 secţia de fotbal, numită acum C.F.M. Universitatea Cluj, s-a desprins din punct de vedere administrativ din clubul de sport, devenind un club profesionist de fotbal.

Din 1932 până astăzi, a participat fără întrerupere la toate ediţiile campionatului românesc de fotbal. Singurul trofeu câştigat în întreaga sa istorie este Cupa României în 1965 ^[1], dovedind astfel faptul că „U” nu a trăit pentru performanţă. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Haţieganu, fondatorul clubului:

Culorile clubului sunt alb negru, acestea fiind alese de Mihai Tripa şi Andrei Suciu, studenţii care au achiziţionat primul echipament pentru echipă. ^[3] Încă de la înfiinţare, „U” Cluj şi-a desfăşurat meciurile de acasă pe stadionul din parcul central al oraşului. A făcut excepţie doar perioada 1940-1945, când clubul s-a mutat la Sibiu din cauza Dictatului de la Viena.

În mod tradiţional, jucătorii echipei „U” Cluj sunt adeseori numiţi şi şepcile roşii, după şepcile purtate în trecut de către studenţii clujeni.^[4] Clubul are numeroşi suporteri şi este în rivalitate cu cealaltă echipă a oraşului, CFR Cluj dar şi cu Steaua Bucureşti.

modifică Istoric

În anul 1919 Societatea academică a studenţilor români „Petru Maior” din Budapesta şi-a mutat sediul la Cluj, odată cu ea venind aici şi organizaţia ei sportivă. Afluenţa mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus înfiinţarea unei „Cetăţi universitare”, în cadrul căreia a fost proiectat un Institut de Educaţie Fizică.^[5] Odată cu venirea toamnei, în presa clujeană au apărut articole care îndemnau studenţii să participe la înfiinţarea Clubului sportiv Universitatea. La prima consfătuire avută loc în sala Prefecturii, au participat peste 100 de fotbalişti. După mai multe întruniri, s-a format comitetul de conducere şi în scurt timp au început primele antrenamente.^[6] La 16 mai 1920 s-a disputat primul meci oficial la Arad, cu Gloria. Universitatea a învins cu 3-1, golurile clujenilor fiind marcate de Eugen Crâsnic, Sabin Târla si Sabin Văţianu.^[7]

În prima parte a activităţii sale competiţionale, „U” a participat în formula predivizionară a Campionatului Naţional, calificându-se de patru ori în turneul final: 1923-1924, 1924-1925, 1926-1927, 1929-1930.^[8] În 1923, Universitatea efectuează un turneu internaţional, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franţa, Italia şi Iugoslavia: 0-5 Stade Francaise (campioana Franţei), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Etudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino şi 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).^[9] Începând din 1932, o dată cu organizarea campionatului în sistemul divizionar, activează în prima divizie. Chiar din prima ediţie, 1932-1933, reuşeşte să ocupe locul 2 în clasamentul general, fiind învinsă în finala seriilor de Ripensia Timişoara. Anul următor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timişoara (0-5). Au urmat câţiva ani cu evoluţii oscilante, iar din 1938 „U” Cluj joacă în Divizia B timp de 2 ani.^[10]

În 1940 clubul „U” a fost nevoit să îşi mute temporar reşedinta la Sibiu, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părţi din Transilvania Ungariei Horthyste.^[11] La ordinul ministrului Apărării Naţionale, studenţilor de la Cluj li s-a pus la dispoziţie localul cazarmei "Avram Iancu" şi al Şcolii Speciale de Cavalerie din Sibiu. Pe lânga hrana primită la internatul unde erau cazaţi, fotbaliştii au învăţat să-şi procure surse suplimentare de hrană, prinzând peşte cu mâna pe malul Cibinului. Prada era dusă la restaurantul „Răscruci”, care le oferea, la schimb, mâncare gătită.^[12] Deşi „U” nu-şi câştigase dreptul de a evolua în prima divizie, Federaţia Română de Fotbal a decis să suplimenteze numărul de locuri în Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată departe de casă.^[13] În 1942 „U” Cluj ajunge pentru a 2-a oară în finala Cupei României însa pierde în faţa echipei Rapid Bucureşti. Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii - Nelu Brateş, Seva Ivanov, Relu Constantinescu şi Mircea Olteanu - au format o trupă care a rămas cunoscută sub numele de Zombby. Lansarea oficială a „imnului-marş” a avut loc la Teatrul Naţional din Sibiu, în faţa unei săli arhipline.^[14]

În perioada 1946-1976 „U” a actviat cu 2 exceptii, 1950 si 1957-1958, când a retrogradat în eşalonul secund, numai în prima divizie. În acest interval de timp, când, între 1950-1967, a purtat numele de Ştiinţa a ocupat locuri fruntaşe în clasament: locul 4 în sezoanele 1960-1961, 1962-1963 şi locul 3 în sezonul 1971-1972, la egalitate de puncte cu locul 2. „U” pierde o nouă finală de Cupa României în sezonul 1948-1949, în faţa CSCA Bucureşti.^[15]

Anul 1965 poate fi considerat unul de referinţă în istoria clubului universitar. Echipa de tineret a caştigat titlul naţional, Mihai Adam a devenit golgheterul României iar echipa de seniori condusă de Andrei Sepsi şi Robert Cosmoc a câştigat Cupa României, aceasta fiind cea mai mare performanţă a clubului pâna astăzi.^[16] Finala jucată cu Dinamo Piteşti s-a terminat cu scorul de 2-1, golurile studenţilor fiind înscrise de doi jucători emblemă ai lui „U”: Remus Câmpeanu şi Zoltan Ivansuc. În 1976 „U” retrogradează în Divizia B, unde joacă până în 1979 când echipa antrenată de Petre Moldoveanu promovează în Divizia A. După 3 ani a retrogradat din nou, revenind dupa alţi 3 ani în Divizia A, în 1985. De data aceasta echipa era sub conducerea lui Remus Vlad, care preluase echipa în 1984. Clasările din anii următori nu au fost deloc mulţumitoare iar „U” retorgradează în 1991 în Divizia B. Anul următor revine în prima divizie sub comanda lui Ioan Sdrobiş.

În anul 1998, după ruptura produsă între club şi sponsorul principal Banca Dacia Felix, urma să înceapă cea mai neagră perioadă a istoriei şepcilor roşii. „U” a terminat pe locul 13 sezonul 1997-1998 evitând în extremis retrogradarea în liga secundă. Inevitabilul avea să se întâmple însă anul următor, când „U” a retrogradat în Liga a II-a. A fost un sezon în care „U” a avut cea mai proastă apărare, încasând 92 de goluri, şi cel mai slab atac, reuşind să înscrie de doar 19 ori. Majoritatea jucătorilor au părăsit echipa iar „U” a început sezonul 1999-2000 cu o formaţie încropită, fapt ce a dus la prima retrogradare în Divizia C.^[17] La club este adus fostul internaţional Ioan Ovidiu Sabău, care debutează astfel în cariera de antrenor. Universitatea promovează la pas în Divizia B dar Sabău pleaca fiind nemulţumit de faptul că nu a avut sprijinul oraşului în realizarea unei echipe noi, cu spirit profesionist.^[18] În anul 2004 a fost adus la echipă experimentatul tehnician Ion Marin. Acesta nu a reuşit obţinerea unor rezultate notabile şi a fost înlocuit cu Leo Grozavu. În sezonul 2005-2006 Universitatea Cluj a ratat la limită promovarea în prima ligă, ocupând în final ultimul loc pe podium, la distanţă de 1 punct de poziţia ce asigură prezenţa la baraj. Salvarea echipei avea să vină în sezonul următor de la Adrian Falub care, aflat la prima sa experienţă ca antrenor, a reuşit promovarea îndelung aşteptată de şepcile roşii.^[19]

modifică Culori şi stemă

La 14 mai 1920, cu 2 zile înaintea startului primului meci din istoria echipei, a sosit tocmai de la Praga primul echipament complet, în culorile studenţeşti tradiţionale pe plan mondial, alb-negru în dungi, un rând de ghete de crom, toate procurate de Mihai Tripa şi Andrei Suciu, ambii studenţi la Politehnica din capitala Cehiei. Se poate spune cã, în condiţiile grele din acea perioadă, cei doi au avut mare noroc că au găsit de vânzare echipament în aceste culori.^[20] De-a lugul anilor, acest model de echipament a fost păstrat. Totuşi, dificultăţile financiare prin care a trecut clubul, au impus în unele ocazii folosirea altor culori decât cele tradiţionale.

În 2007, după promovarea în primul eşalon fotbalistic, a fost încheiat un contract cu firma de echipament sportiv, Diadora. S-a revenit astfel la tricourile alb-negre în dungi, după o perioada în care „U” Cluj a jucat in alb complet.^[21] În luna iulie a anului 2008 clubului clujean a semnat un contract pe o perioadă de trei ani cu firma Lotto.^[22]

Până în anii 90 „U” Cluj nu a avut o stemă propriuzisă, însă simbolul „U” nu a lipsit de pe tricourile studenţilor decât în perioada în care clubul s-a numit Ştiinţa. În 1994, o dată cu transformarea echipei de fotbal într-un club profesionist, a fost aleasă noua stemă. Aceasta imita echipamentul tradiţional al echipei, având aşezată în centru eterna vocală: „U”. Stemei i-au fost aduse mai târziu mici modificări dar în linii mari modelul a rămas acelaşi. Actuala stemă a fost adoptată în 2007 şi conţine pe lângă nelipsitul „U”, anul înfiinţării echipei: 1919. În aprilie 2008, marca „U” a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci asigurându-şi astfel drepturile asupra siglei, culorilor şi denumirii echipei de fotbal.^[23]

modifică Statistici

Pentru detalii, vezi articolul Statistici U Clujvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Din 1933 până astăzi, „U” Cluj a participat la toate ediţiile campionatului divizionar din România. A jucat 53 de sezoane în Liga I, 17 în Liga a II-a şi un sezon în Liga a III-a. „U” Cluj ocupă locul 6 în clasamentul victoriilor obţinute în Liga I^[24], locul 4 în clasamentul egalurilor^[25] şi primul loc în cel al înfrângerilor^[26].

„U” are puţine prezenţe în cupele europene. În sezonul 1965-1966 a participat în Cupa Cupelor, fiind eliminată de Atletico Madrid în optimile competiţiei. În sezonul 1972-1973 a părăsit Cupa UEFA după o înfrângere în faţa bulgarilor de la Levski Sofia. Cupa UEFA Intertoto este ultima competiţie europeană la care „U” Cluj a participat, terminând pe ultimul loc în grupa B.

modifică Palmares

modifică Seniori

modifică Tineret

modifică Juniori

modifică Stadion

Pentru detalii, vezi articolul Stadionul Ion Moinavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

La 21 iulie 1908 atletul clujean Ştefan Somodi a obţinut locul 2 la Olimpiada de la Londra. Având în vedere faptul că acesta se antrena prin curţile şcolilor, edilii oraşului Cluj au hotărât construirea unui stadion pe un teren din Parcul Oraşului.^[36]

Prima tribună a Stadionului Oraşului a fost confecţionată din lemn şi avea o capacitate de 1.500 locuri. Sub ea au fost amenajate vestiarele, dar şi cămăruţe în care puteau locui fotbaliştii. Inaugurarea oficială a stadionului a avut loc în 1911 când o selecţionată a Clujului învingea echipa Galatasaray Istanbul cu scorul de 8-1. După aproape 50 de ani, în 1960 tribuna din lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află şi în prezent.^[37]

În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei studenţeşti ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28.000 locuri, clasându-se pe locul 3 în topul arenelor din România.^[38] Timp de 40 de ani nu s-a întamplat nimic deosebit cu stadionul redenumit „Ion Moina” la începutul anilor '90, exceptând poate inaugurarea pistei de atletism din tartan. În 2004 au început lucrările de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Judeţean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susţinere.

În vara anului 2007, ca urmare a promovării echipei în primul eşalon, autorităţile locale au fost nevoite să investească sume importante de bani pentru ca stadionul să poată găzdui meciuri de Liga I, conform ultimelor directive FIFA si UEFA.^[39] Starea de degradare accentuată a structurii de rezistenţă a permis, ca un compromis, să se folosească doar 7.600 de locuri, dintre care 4.500 pe scaune, în primele 12 rânduri din tribuna I şi peluză. S-au recondiţionat tribuna oficială, vestiarele, sălile pentru presă, toaletele, astfel că în luna iulie 2007 stadionul a primit avizul Direcţiei de licenţieri din cadrul FRF.^[40]

În luna februarie a anului 2008 Consiliul Judeţean Cluj a desemnat UTCN câştigătoare în licitaţia internaţională organizată pentru proiectarea unui nou stadion.^[41] Societatea Proiect Carpaţi din Bucureşti a cerut şi a obţinut anularea licitaţiei contestând incompatibilitatea a doi membri din comisia de licitaţie.^[42] În 13 iunie 2008 UTCN a fost desemnată din nou câştigătoare a celei de-a doua licitaţii, organizată în urma anulării celei dintâi. Proiectul realizat de UTCN prezenta la acea dată un stadion de 30.000 locuri, cu garaje subterane pe două nivele şi un teren de atletism.^[43]

modifică Jucători

modifică Lotul actual

modifică Jucători împrumutaţi

modifică Jucători importanţi

Pentru detalii, vezi articolul Lista jucătorilor de la U Clujvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Există mulţi jucători care pot fi consideraţi importanţi în istoria Universităţii Cluj. În 2007 revista suporterilor a întocmit o echipă ideală, formată din cei mai însemnaţi fotbalişti care au jucat la „U” de-a lungul istoriei. În poartă a fost ales Andrei Sepsi, jucător care a apărat buturile României la Balcaniada din 1933, neprimind nici un gol.^[45] În centrul apărării au fost selecţionaţi Lazăr Sfera, component al echipei care a ocupat locul 2 în sezonul 1932-1933 şi Mircea Luca, jucător ce a trecut prin greutăţile bejeniei la Sibiu. Dan Anca, fotbalist ce a îmbrăcat de 318 ori tricoul alb-negru în prima ligă şi Remus Câmpeanu unul din câştigătorii cupei din 1965 au fost poziţionaţi pe flancurile apărării. Tot pe flancuri, dar pe posturile de mijlocaşi, au fost aleşi Zoltan Ivansuc, jucător curtat insistent de Real Madrid în anii 60 şi Răzvan Cociş, component de bază al actualei echipe naţionale. Foştii internaţionali Ioan Ovidiu Sabău şi Graţian Sepi au fost propuşi pentru posturile de mijlocaş la închidere, respectiv coordonator de joc.^[46] În atac au fost introduşi Mihai Adam, cel mai prolific atacant al Universităţii din toate timpurile şi Aurel Guga, căpitanul echipei naţionale în primul meci oficial, 2-1 cu Iugoslavia.^[47]

modifică Echipa tehnică

modifică Echipa actuală

modifică Istoria antrenorilor

1933 Adalbert Molnar
1934 Otto Eckhardt
1935 Iosif Kovacs
1937 Adalbert Kovacs
1938 Szaniszlo I.
1941 Vasile Gain
1946 Nicolae Kovacs
1947 Nicolae Munteanu
1948 Ştefan Cârjan
1949 Andrei Sepci
1952 Ştefan Kovacs
1954 Victor Panovschi
1955 Iosif Jeszenszki
1955 Petre Rădulescu
1958 Vintila Mărdărescu
1959 Mircea Luca
1961 Constantin Rădulescu
1961 Constantin Cârstea
1964 Robert Cosmoc
1966 Eugen Mladin
1968 Constantin Teaşcă
1970 Silviu Avram
1970 Vasile Băluţiu
1971 Ştefan Onisie
1975 Gheorghe Neta
1975 Paul Popescu
1978 Petre Moldoveanu
1979 Teodor Pop
1979 Gheorghe Staicu
1981 Angelo Niculescu
1985 Remus Vlad
1989 Cornel Dinu
1989 Dan Anca
1990 Ştefan Sameş
1990 Ion Ciocan
1990 Vasile Iordache
1991 Ioan Sdrobiş
1993 Alexa Uifaleanu
1993 Iosif Cavai
1993 Silviu Stănescu
1994 Ioan Andone
1995 Tiberiu Poraczky
1997 Adrian Coca
1997 Cornel Ţălnar
1998 Petre Gigiu
1999 Mircea Cojocariu
2000 Ioan Ovidiu Sabău
2001 Stelian Gherman
2002 Ilie Lazăr
2003 Ion Marin
2004 Leontin Grozavu
2006 Adrian Falub
2007 Gheorghe Mulţescu
2008 Alpar Meszaros
2008 Dorinel Munteanu

modifică Suporteri

Atât suporterii cât şi jucătorii echipei „U” Cluj sunt adeseori numiţi şepcile roşii, după şepcile purtate în trecut de către studenţii clujeni de la Facultatea de Medicină. Înca de la fondare, clubul a avut numeroşi simpatizanţi. Marea lor majoritate erau studenţi şi funcţionari de la căile ferate. În data de 16 mai 1920 a avut loc prima deplasare a suporterilor, când un vagon de 80 de locuri înţesat până la refuz de studenţi a pornit la Arad pentru a încuraja echipa în meciul cu Gloria Arad.^[48]

Prima galerie organizată a Universităţii Cluj a fost înfiinţată în 1972, de un grup de studenţi în frunte cu Gheorghe Florea, şi se numea Amicii „U”. Un an mai târziu, acelasi Gheorghe Florea a scris versurile unuia dinte cele mai frumoase cântece ale şepcilor roşii: Slavă ţie studenţie. Conducătorul clubului din acea vreme, Remus Câmpeanu, le-a pus la dispoziţie suporterilor o sală în incinta Casei de Cultură a studenţilor, unde acestia îşi puteau ţine şedinţele. Membrii galeriei aveau legitimaţii şi plăteau o cotizaţie lunară. Banii proveniţi din cotizaţie erau folosiţi pentru a cumpăra şepci şi fulare în culorile clubului. Fanii Universităţii îşi însoţeau constant echipa în deplasări, lucru rar întâlnit în rândul suporterilor anilor 70.^[49]

La sfârşitul anilor 90 fenomenul ultras a început să pătrunda în peluza clujeană. Suporterii s-au împărţit în facţiuni ce aveau ca model grupările ultras din Italia. Vecchia Guardia, Ultra Curva Groapa şi Gruppo Centrale au fost cateva din brigazile care şi-au aşezat bannerul pe gard în acea perioadă. În 2002 a luat fiinţă brigada Gruppo Grigo, care era formata din suporteri ce proveneau din cartierul Grigorescu. În 2003 mai multe grupări din cartierul clujean Mănăştur s-au unit şi au format Mănăştur Clan. Brigada număra circa 200 membri având o medie de vârstă între 23-24 ani.^[50] Cele mai noi facţiuni care au apărut în galeria clujeană sunt: Ultras 19 în 2004, Fanatics în 2006, Boys în 2006 şi Kamikaze Girls în 2007.^[51]

Şepcile roşii au o rivalitate recentă, pe plan local cu suporterii echipei CFR Cluj. Între cele două tabere au avut loc numeroase incidente soldate de cele mai multe ori cu răniţi.^[52] În 2005 suporterii Universităţii Cluj au atacat chiar un grup de jucători ai echipei CFR Cluj care se aflau în cantonament la hotelul din apropierea stadionului Ion Moina.^[53] O altă galerie ce nu este agreată de fanii clujeni, este cea a echipei Steaua Bucureşti. Ultimul meci dintre „U” Cluj şi Steaua a fost precedat de o bătaie generală între galeriile celor doua echipe în Parcul Central din Cluj-Napoca.^[54]

modifică Cântece